DIN ORAS STIRI

BUNUL SIMT SI EDUCATIA

Bunul simţ este însuşirea, puterea de a judeca bine şi de a distinge ce-i adevărat de ce este fals.” DESCARTES

 

Cunoastem cu totii povestile copilariei ce incepeau, inevitabil, cu “a fost odata…”. Asa incep si randurile de fata cu “a fost odata bun simt si politete”. Cu certitudine, aparitia unor astfel de randuri, alarmante prin esenta lor, ar putea sa para bizar multora dintre dumneavoastra, insa ele nu se adreseaza noua, celor ce-am trait in vremuri de altadata cand oamenii aveau bun simt si politete, ci se adreseaza celor tineri, generatiei de maine si viitorul acestei tari binecuvantate de catre Dumnezeu cu tinuturi desprinse parca din povesti si impanata cu bogatii neasemuite. Celor tineri pentru care, in marea lor majoritate, sintagma “cei sapte ani de acasa” nu mai reprezinta nimic, asta ca nu spun ca ea nici nu mai exista!

Despre bunul simt putem spune multe, incepand de la educatia data de catre parintii si bunicii nostri, acele reguli simple si traditionale poporului roman, nascute din inclinarile si trebuintele fiecaruia, create categoric pentru buna armonie a tuturor, si pana la explicatiile filozofice ce-l definesc drept o masura a bunei cresteri, a bunei cuviinte si, bineanteles, o masura a respectului fata de cei din jur. Reguli pe care, copii fiind, le-am invatat, pentru ca ani mai tarziu, la varsta maturitatii, sa le aplicam in viata de zi cu zi, oriunde si oricand, diferentiandu-ne de nesimtitii zilelor noastre, adica de cei care mananca seminte si scuipa cojile pe jos, de cei care merg la picnic si lasa munti de gunoaie in urma lor, de cei care considera ca strada este numai a lor, injurand si claxonand, incalcand tot ceea ce-nseamna legislatie rutiera, si astfel de exemple ar putea continua, “panoplia nesimtirii” fiind vasta, multi nesimtiti regasindu-se in ea. Din pacate, din ce in ce mai multi! Ne degradam ca societate pe zi ce trece, uitam ce-am fost, ignoram ce putem fi, tineri nu stiu iar cei batrani uita sa-i invete ori poate nu mai stiu sa-i invete…

De ce oare am uitat sa vorbim copiilor astazi despre respectul fata de cei din jur, despre iubirea fata de natura si patrie, despre simtul masurii si al valorilor? De ce oare copii de astazi au uitat sensul cuvintelor “sarut-mana/buna ziua”, “te rog”, “multumesc” si altele, cuvinte care pentru noi, cei varstnici, reprezinta insasi cheia bunei functionari a masinii numita CIVILIZATIE. Fiindca civilizatia este (din punctul meu de vedere, al unui umil pasionat de istoria si trecutul acestei tari care-mi este tare draga. IUBESC ROMANIA, sincer si neconditionat!), asemenea unei masini, daca i se-acorda respect, atentie si educatie, functioneaza ireprosabil, producand valori, umanitate si progres. As vrea sa cred ca noi astazi suntem mult superiori bunicilor si parintilor nostri, insa modul cum ne comportam, cum ne manifestam in viata de zi cu zi, cum respectam si aplicam minimele reguli ce convietuire civilizata si bun simt demonstreaza exact contrariul, le suntem inferiori. Mai grav este faptul c-am devenit total nepasatori fata de nesimtitii zilelor noastre, actele lor reprobabile si condamnabile in ochii batranilor nostri, sunt “normale” in ochii nostri. De ce-am ajuns aici? De ce s-a ajuns aici? Suntem cu totii vinovati de faptul ca tiganeala, manelizarea, sfidarea valorilor si a trecutului, lipsa de respect si de bun simt, au ajuns astazi “valori” in societatea romaneasca? DA, CATEGORIC DA!

Haideti dragi cititori sa-ncercam a schimba pe cat posibil mentalitatea copiilor nostri, haideti sa le aratam ce este bine si ce nu este bine, haideti sa nu ne lasam calcati in picioare de toti neispravitii, haideti sa nu-i lasam la cheremul lipsei de bun simt si educatie! O putem face foarte simplu si oriunde, in casa, pe strada sau la scoala, aratandu-le “pe viu” ce trebuie si ce nu trebuie sa faca, cum este bine sa se comporte si cum nu este bine sa se comporte. N-avem nevoie de abilitati didactice, ci doar de vointa si determinare.

Mai presus de respect se afla bunul simt, care integreaza si respectul in definitia lui. Bunul simt este o măsură a bunei cresteri, a bunei cuviinte, a respectului pentru cei din jur. Fiind ceva legat de buna crestere putem zice ca il ai sau nu. Acest lucru depinde de educatia primita in familie si este o mostenire de la cei care te-au conceput. Bunul simt consta in niste norme in conformitate cu care actionezi, acestea depind de “background’ul” social din care provii. Nu stiu parerea altora dar tind sa cred ca bunul simt nu este ceva care poate fi adunat in timp. Daca nu il obtii in copilarie cel mai probabil nu il vei mai obtine. Observam ca in Romania este o mare criza a bunului simt care nu va lua sfarsit prea curand. Nu cred ca mai este nevoie sa dau un exemplu. Scoate capul pe fereastra si probabil ca vei lua la cunostiinta.

 

Related posts

Înturnatul, mâncare specifică satelor pastorale de pe Valea Sebeşului

admin

Politia locala Sebes – cum aplica unii agenti legea dupa bunul lor plac.

admin

„VREAU SA FIU PRIMAR! ” – intre promisiune si realizari

admin

Leave a Comment