Te așteptăm să vizitezi orașul SEBEȘ și împrejurimile lui

Festivalului folcloric pastoral „Coborâtul oilor”.

Duminica 12 septembrie s-a desfasurat in localitatea Loman – ALBA  prima ediție a Festivalului folcloric pastoral „Coborâtul oilor”.

Festivalul pune în valoare o tradiție seculară a oamenilor din aceste locuri, aceea a păstoritului turmelor, marcând unul dintre cele mai importante momente din calendarul pastoral, respectiv coborâtul oilor de la munte pentru iernat. Totodată, festivalul aduce în centrul atenției și alte aspecte ale culturii locale, precum obiceiuri gastronomice sau elemente inedite de folclor.

Pentru oieri dragostea de meserie este mai presus decât luxul lăsat în casele lor din vale. Primăvara urcă în munte în urma ciopoarelor de oi aducând cu ei întreaga gospodărie pentru a petrece aici mai multe luni de zile din an.  Chiar dacă fumul de stână e înecăcios, ei își iau fluierul la brâu și urmați de oi și câinii lor merg spre vârful muntelui păscând oile și cântându-și  doinele.

    Ciobanii nu au trăit sub semnul calendarului, al zilelor și lunilor înscrise în el, ci sub semnul anotimpurilor. Au plecat singuri cu oile primăvara pe munte, i-au bătut vânturi și ploi, i-au mistuit dorurile. Despre toate astea au doinit  auziți de mioare sau au hăulit de au răsunat văile. Adeseori, și-au însoțit glasul cu tânguirile fluierelor. Atunci când ciobanul era mistuit de dor și necaz, scotea fluierul de pe mâneca cojocului și își alina suferințele în frumoasele doine ciobănești

    Oierii îsi duc vara oile în munte, iar toamna, când timpul se strică și zilele devin tot mai răcoroase, cam pe la Sfânta Marie Mică, ciobanii și băcițele coboară în sat. Când toamna își arată primele semne ciobanii știu că oile au nevoie de adăpost pentru iarnă și făcându-și bagajele pleacă ușor la vale lăsând în urmă nostalgia priveliștilor montane.

    Ajunse în satul de obârșie turmele sunt adunate pâlcuri-pâlcuri și se face numărătoarea oilor. Gazdele cu putine oi si le iau acasă iernându-le în sat. Adevărații ciobani, cei cu turme de sute și chiar mia de capete le duc la iernat la câmp.

Peste munti șe așterne liniste deplină. Stânile rămân singure în imensitatea munților, nu se mai aude clinchet de clopot sau fluier de cioban.

Coborâtul oilor de la munte este prilej de bucurie pentru păstorii locului, bucuria revederii cu cei dragi, este prilej de îngrijorare pentru zilele ce au să vină, pentru iernatul turmelor, pentru hrana animalelor, pentru desfacerea produselor muncii lor.